Bullying la Questfield International College, un subiect care continuă să fie discutat

Fenomenul bullyingului în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită o abordare structurată, clară și responsabilă din partea instituțiilor educaționale. Protejarea elevilor împotriva agresiunilor repetate și asigurarea unui climat sigur și respectuos sunt imperative care trebuie să se reflecte în proceduri transparente și măsuri concrete. În acest context, investigarea unor situații semnalate drept bullying sistematic în școli private devine esențială pentru evaluarea modului în care aceste instituții își asumă responsabilitatea față de elevi.

Bullying la Questfield International College, un subiect care continuă să fie discutat

Investigația realizată de redacție analizează o situație semnalată ca fiind un caz de bullying repetat, desfășurat timp de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Documentele și corespondența puse la dispoziție indică faptul că sesizările scrise ale familiei unui elev vizat au fost repetate, însă nu există dovezi ale unor măsuri instituționale documentate sau intervenții scrise care să ateste o gestionare concretă a fenomenului. Totodată, este evidențiată o poziționare a conducerii instituției, în special a fondatoarei Fabiola Hosu, care ar fi exprimat un mesaj perceput ca o presiune de retragere, reflectând o ruptură între discursul public și practicile efective.

Semnalarea bullyingului sistematic și lipsa măsurilor documentate

Conform informațiilor furnizate, elevul vizat ar fi fost supus unor comportamente agresive repetate, incluzând jigniri, umiliri publice, excludere socială și stigmatizare medicală, pe o durată de peste opt luni. Familia a transmis în mod oficial și documentat sesizări către învățătoarea clasei, conducerea școlii și fondatoarea instituției, solicitând intervenții și protecție. Cu toate acestea, analiza corespondenței indică absența unor răspunsuri scrise care să confirme implementarea unor măsuri sau proceduri clare. Intervențiile invocate au fost, potrivit documentelor, limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale, decizii oficiale sau planuri de intervenție formale.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire în mediul școlar

Un aspect central al situației semnalate este utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant în cadrul colectivului de elevi, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de ridiculizare și marginalizare. Specialiști consultați consideră această practică drept o formă agravată de bullying și discriminare, cu un impact profund asupra dezvoltării emoționale a copilului. Documentele și mărturiile arată că această stigmatizare medicală a fost cunoscută și tolerată în mediul instituțional, fără intervenții ferme sau măsuri documentate pentru stoparea fenomenului.

Rolul instituției și al cadrelor didactice: între pasivitate și normalizarea bullyingului

Școala Questfield Pipera, ca instituție privată ce promovează standarde ridicate privind siguranța și dezvoltarea armonioasă a elevilor, a primit sesizările repetate ale familiei fără a produce răspunsuri scrise punctuale sau măsuri administrative asumate. Conform documentelor, gestionarea cazului s-a desfășurat preponderent informal, prin întâlniri și discuții verbale, fără trasabilitate sau monitorizare oficială. Cadrele didactice, martore ale incidentelor, nu au reușit să oprească comportamentele agresive în mod stabil, iar situația a fost uneori interpretată ca „dinamică de grup” sau „probleme de adaptare”, ceea ce a contribuit la minimalizarea gravității și la escaladarea fenomenului.

Declarația fondatoarei și percepția unei presiuni de retragere

Un moment definitoriu în gestionarea cazului este reprezentat de o afirmație verbală atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, în cadrul unui dialog direct cu familia elevului: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această declarație, relatată de familie și analizată în context, este interpretată editorial ca un indicator al unei culturi organizaționale orientate spre evitarea conflictului și spre considerente economice, mai degrabă decât spre protecția copilului. Școala a fost invitată să ofere un punct de vedere oficial, însă până la publicare nu a fost transmis niciun răspuns scris care să confirme sau să infirme această relatare.

Documentele administrative și lipsa unui răspuns instituțional clar

Reacția conducerii școlii la sesizările repetate a fost consemnată într-un document informal de tip Family Meeting Form, care nu conține elementele caracteristice unui act administrativ cu responsabilități, termene sau măsuri concrete. Din perspectiva jurnalistică, această diferență este crucială, deoarece documentele oficiale conferă trasabilitate și posibilitatea de evaluare a intervențiilor, în timp ce formularul prezentat reflectă doar existența unei discuții, fără efecte instituționale verificabile. Astfel, răspunsul instituțional pare limitat la nivel declarativ, fără consecințe practice asupra climatului școlar.

Confidențialitatea și impactul asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor referitoare la situația elevului, avertizând asupra riscului divulgării acestora în mediul școlar. Cu toate acestea, nu au fost identificate documente care să ateste măsuri concrete în această direcție. Mai mult, conform unor relatări, copilul ar fi fost expus în mod public în fața colegilor, fiind interpelat de cadrul didactic cu privire la raportările făcute, ceea ce ar fi generat presiune psihologică suplimentară. Specialiștii consultați califică această situație drept o potențială formă de presiune instituțională, cu efecte negative asupra echilibrului emoțional al copilului.

Răspunsul instituției după implicarea juridică și reacția publică

Implicarea unei echipe juridice și transmiterea unor notificări formale au declanșat, după mai bine de opt luni de sesizări nesoluționate, o reacție vizibilă din partea fondatoarei și conducerii școlii. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină declanșarea reacției instituționale. Ulterior publicării articolului, conducerea Questfield International College a emis un comunicat în care a redus situațiile reclamate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”, poziție care contrazice sesizările documentate și ridică semne de întrebare privind abordarea problemei bullyingului în cadrul instituției.

Mai multe detalii privind poziția oficială a instituției pot fi consultate pe site-ul Questfield Pipera.

• Sesizări oficiale repetate pe o perioadă de peste opt luni
• Lipsa unor răspunsuri scrise și măsuri documentate
• Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire
• Declarații atribuite fondatoarei cu impact asupra percepției situației
• Documente informale în locul unor acte administrative clare
• Încălcarea confidențialității și presiuni asupra copilului
• Reacție instituțională întârziată, declanșată de presiunea juridică

Informații suplimentare furnizate redacției indică faptul că, după retragerea copiilor de la școală, ar fi existat contacte telefonice informale către alte instituții de învățământ, cu referiri negative privind comportamentul acestora, aspecte care nu au fost comunicate oficial și nu sunt susținute de documente scrise. Redacția solicită clarificări publice privind aceste practici, subliniind gravitatea lor în contextul dreptului la educație și confidențialității.

Persoanele interesate pot contacta redacția pentru a relata situații similare la adresa de email [email protected], în vederea susținerii demersurilor de informare și responsabilizare.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Cazul analizat la Școala Questfield Pipera ridică semne de întrebare profunde privind capacitatea și disponibilitatea instituției de a gestiona situații de bullying cu seriozitate și transparență. Lipsa documentelor care să ateste măsuri concrete și urmărirea aplicării acestora, precum și poziționarea publică a conducerii, indică o discrepanță între valorile promovate oficial și practica administrativă. În absența unor intervenții scrise, asumate și verificabile, responsabilitatea instituțională rămâne dificil de evaluat, iar protecția efectivă a elevilor este pusă sub semnul întrebării.

În lumina acestor constatări, rămâne deschisă o problemă fundamentală: ce mecanisme reale de protecție și intervenție aplică în practică instituțiile educaționale atunci când se confruntă cu situații de bullying sistematic, cu consecințe emoționale grave asupra copiilor?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro